Articole filtrate după dată: Octombrie 2019

Luni, 14 Octombrie 2019

Capitolul 2 - Așezare Geografică

2.1 Delimitare teritorială

Teritoriul administrativ al Orașului Călimăneşti este situat în partea de nord-est  a  judeţului Vâlcea,  la poalele Carpaţilor Meridionali, de o parte şi de alta a râului Olt, 18 km distantă de municipiul reședintă de județ, Rm. Vâlcea, si 81  km distantă de Sibiu.

Este poziționat în cea mai mare parte într-o arie depresionară submontană a Subcarpaților Getici, la o altitudine medie ce variază de la 260 m în vatra localității, la aproape 1400 m spre limita de nord-vest (Munții Căpătânii), dar urcă și pe versanții sudici ai Munților Cozia (1668 m) și Căpățânii. Stațiunea este situată la intrarea în spectaculosul defileu al Oltului și adiacent Masivului Cozia, al cărui vârf principal domină zona cu înalțimea lui, fapt care i-a sporit atractivitatea și a impulsionat dezvoltarea turistică.

Suprafaţa orașului Călimănești este repartizată astfel:

  1. Suprafaţă agricolă = 2 040 ha, din care :
    • arabil = 525 ha;
    • păşuni = 917 ha;
    • fâneţe = 354 ha;
    • vii şi pepiniere viticole = 13 ha;
    • livezi şi pepiniere pomicole = 231 ha.
  2. Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră = 712 ha;
  3. Terenuri cu ape şi bălţi = 145 ha;
  4. Căi de comunicaţii = 101 ha;
  5. Terenuri ocupate cu construcţii şi curţi = 208 ha;
  6. Terenuri degradate şi neproductive = 247 ha;

Terenuri neagricole total                                      =   8.413 ha.

Terenuri total                                                       = 10.453 ha

Coordonate: 45° 14’ Nord 24° 20’ Est, 280 m înălţime

2.2 Relieful

Din punct de vedere al formelor de relief, teritoriul Orașului Călimănești e caracterizat de existența a patru elemente geografice/geologice definitorii: Munții Căpățânii, Munții Cozia, arealul subcarpatic și Defileul Oltului.

Masivul Cozia se ridică abrupt pe partea stângă a Oltului și este alcătuit din culmi ce se desprind aproape radial din Vârful Cozia, separate de văi adânci, împădurite, având aspectul unui monolit piramidal, bine conturat în peisajul montan al grupei Făgăraș, căreia îi aparține. Deși ocupă o suprafață destul de restrânsă (circa 77 km²), Masivul Cozia se impune sub raport fizico-geografic, geologic și turistic, prin elemente geomorfologice, hidrologice, peisagistice și o biodiversitate deosebit de spectaculoasa, motiv pentru care a fost declarat arie protejată, fiind instituit, prin HG nr. 5/2000, statutul de Parc Național. În cuprinsul Parcului Național au fost incluse și o parte a Munților Căpățânii, denumită Narățul și Masivul Doabra din Munții Lotrului, constituind împreună unitatea ecologică a Parcului Național Cozia.

Munții Căpățânii participă la alcătuirea teritoriului administrativ al orașului cu o suprafață restrânsa, situată în extremitatea estică a acestora, inclusă în cea mai mare parte în Parcul Național Cozia. Deși nu sunt la fel de înalți ca și Cozia, sunt impresionanți prin versanții abrupți care se ridică deasupra defileului, sau atractivi prin culmile domoale, bine  împădurite, așa cum apar în zona stațiunii.

Depresiunea Subcarpatică Jiblea-Călimănești (Subcarpații Vâlcii) este așezată în aria piemontană a munților Cozia și Căpățânii/Plaiul Frăsinet. Se caracterizează printr-un relief de dealuri, prelungire a plaiurilor montane, separate de mici cursuri de ape care coboară din munti și de o vegetație pomicolă abundentă.

 2.3 Clima

Intravilanul orașului se situează la poalele munților Cozia și Căpătânii, la o altitudine cuprinsă intre 260-300 m, de o parte și de alta a râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu. Prin urmare climatul localității este unul de depresiune submontană, moderat, de adăpost, cu slabe influențe generate de culoarul Oltului și de orientarea lui geografică. Elementele climatice nu prezintă valori excesive. Media anuală este de 9,7 grade Celsius, temperatura medie a lunii iulie fiind de 19 grade Celsius, iar a lunii ianuarie de -1,5 grade Celsius. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 750-800 mm, durata de strălucire a soarelui este de 110 zile, iar umiditatea relativă a anului este cuprinsă între 60-80%. Localitatea aflându-se la adăpostul natural al munților și al dealurilor subcarpatice, climatul este deosebit de favorabil curei balneare, neavând variații bruște de temperatura și umiditate.

2.4 Reteaua Hidrografică

Principalul curs de apă îl constituie râul Olt căruia i se adaugă izvoarele care fac faimă staţiunii. Acesta colectează toate pâraiele care își au obârșia în masivele montane adiacente. Afluenții principali sunt pârâul Lotrișor, pe malul drept și pâraiele Păușa și Coisca pe malul stâng. Văile Puturoasa, Postei, Căciulata, Rostea, Cărpănoasa, pe malul drept și Valea Satului pe malul stâng, au un caracter torențial, debitul lor devenind mai important numai în urma ploilor puternice sau a topirii zăpezilor.

În drumul pe care îl parcurge, separând cele două grupe montane ale Carpaților Meridionali (Făgăraș și Parâng), cu direcția de curgere nord-sud, Oltul și-a modelat unul din cele mai frumoase și mai lungi defilee de pe râurile interioare ale României - 47 km.

2.5 Flora și fauna

Vegetația este în directă legătură cu altitudinea și anume, predomină cea forestieră la peste 600 m și pășunile/fâneață în alternanță cu livezi pomicole, la altitudini mai mici. Arealul forestier acoperă peste 73% din totalul teritoriului administrativ al orașului, factor favorizant pentru dezvoltarea turistică a zonei.  Pășunile și fânețele nu au extindere mare în arealul montan, se întâlnesc doar suprafețe mici rezultate prin defrișări. Sub aspect floristic, zona montană prezintă o diversitate remarcabilă datorită particularităților microclimatice. Floarea de colț, laleaua pestriță, iedera albă, crinul galben de pădure, trandafirul de Cozia, garofița, bărbușoara sunt doar câteva dintre curiozitățile biodiversității care au impus instituirea statutului de Parc Național.

În spațiul extramontan al localității terenul arabil este redus ca suprafață și este ocupat cu culturi agricole, iar livezile pomicole și fânețele îmbogățesc peisajul local, completând în mod armonios covorul vegetal.

Fauna este cea specifică zonei montane, din care nu lipsesc speciile cu valoare cinegetică (capra neagră, căpriorul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul, cocoșul de pădure), iar în apele Oltului și în pâraiele reci de munte există condiții prielnice pentru păstrăv, crap, zglăvoc, boiștean.

2.6 Natura protejată

Bogăția ecositemelor naturale, nealterate în timp de activitățile antropice, a necesitat măsuri speciale de protecție și conservare, impuse în cadru legislativ prin instituirea de arie protejată.

Prin Legea nr.5/2000, privind Planul de amenajare a teritoriului național- secțiunea zone protejate, a fost declarat Parcul Național Cozia, cu o suprafață de 17.000 ha, care include între limitele sale Masivul Cozia, o parte a Munților Căpățânii – denumită Narățul și Doabra din Munții Lotrului, aflată în totalitate pe teritoriul județului Vâlcea. Elementele naturale cu valoare deosebită sub aspect geologic, fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic și peisagistic, oferă posibilitatea desfășurării unor activități complexe (educative, ecoturistice, de recreere și de cercetare științifică), contribuind la diversificarea ofertei turistice a stațiunii.

2.7 Localități componente

Orașul Călimănești este compus din șase localități: Călimănești, Căciulata, Seaca – pe malul drept al Oltului și Jiblea Veche, Jiblea Nouă și Păușa – pe malul stâng al Oltului.

Căciulata -  este situată în partea de nord a orașului Călimănești, la +2 km distanta de centrul acestuia, parte componentă a Stațiunii turistice de interes național si balneoclimatică de interes general, Călimănești - Căciulata.

Jiblea Veche -  Localitatea este situată pe malul stâng la Oltului, 1 km distanță de centrul orașului, în partea de est. Parcelarea localității se deosebește de parcelarea din Călimăneşti,  având parcele cu dimensiunea frontului mai mare şi construcţii care ocupă o parte din frontul parcelei.

Jiblea Nouă - Această localitate a oraşului Călimăneşti, este situată la  sud-est de centrul oraşului,  la o distantă de 3 km de acesta.  A fost înfiinţată în anul 1896 printr-o lege dată de Carol I. pentru însurăţeii de pe valea Topologului. Satul a fost înzestrat cu un teren arabil în platoul Carpanoasa, precum şi un teren pentru construcţia bisericii în mijlocul satului. Între 1956-1960 s-a construit şi s-a dat în folosinţă căminul cultural.

Păuşa- Localitate componentă a oraşului Călimăneşti, aflată la o distanță de 2 km de centrul orașului,  pe malul stâng al Oltului, în dreptul localității Căciulata, de care este legată printr-un pod de beton, chiar la gura văii cu acelaşi nume.

Seaca- Localitate componentă a orașului Călimăneşti, situată  pe malul drept al Oltului,  de o parte și de alta a DN 7(E81), la 3 km sud de centrul orașului Călimăneşti.      

    Localitățile componente Călimănești- Căciulata dispun de resurse de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de factori climatici benefici şi de condiţii de asigurare a menţinerii şi ameliorării sănătăţii şi capacităţii de muncă, precum şi a odihnei şi reconfortării, formează împreună Stațiunea Călimănești – Căciulata, atestată, la solicitatrea Consiliului Local, astfel:

  • H.G. nr. 1122/2002 – atestată ca Stațiune turistică de interes național
  • H.G. nr. 852/2008 – re-atestată ca Stațiune turistică de interes național
  • H.G. nr. 1016/2011- acordat statutul de Stațiune balneoclimatică

Orașul Călimănești se învecinează:

  • la nord cu oraşul Brezoi;
  • la est cu comuna Sălătrucel;
  • la vest cu comuna Muiereasca;
  • la sud-est cu comuna Dăeşti, sud cu comuna Bujoreni;
  • nord-vest cu staţiunea Băile Olăneşti.
Pagina 7 din 8