Administrator

Accesul în stațiune se realizează, rutier, pe drumul european E81(DN7) (București-Rm.Vâlcea-Călimănești-Sibiu-Cluj-Satu Mare-Halmeu), iar feroviar, este asigurat de linia secundară Piatra Olt- Podul Olt, ramificație a magistralei feroviare Brașov-Sibiu-Arad-Curtici, prin stația de cale ferata Călimănești și Halta Păușa.

Față de alte orașe importante, Orașul Călimănești se află la:
- 18 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, reședință de județ;
- 81 km de municipiul Sibiu, reședință de județ, pe E 81;
- 79 km de municipiul Pitești, reședință de județ, pe E 81;
- 43 km de orașul Curtea de Argeș, pe E 81 și DN 73C.

6.1 Infrastructura rutieră

Orașul este traversat pe o lungime de 24 km de artera rutieră europeană E81/DN7, cea mai utilizată cale de acces.
Alte categorii de drumuri care se găsesc pe teritoriul administrativ al orașului:
- DJ 703G (E8/Seaca – Jiblea – Sălătrucel – Robaia - Șuici/DJ 703H), face legătura cu județul Argeș, de 3 km lungime pe teritoriul orașului;
- DJ 703 L (E 81/Turnu - Jiblea Veche – Dăești - Fedeleșoiu/DJ 703F), are 4 km lungime pe teritoriul adminsitrativ al orașului;
- DC 12 (DJ 703L/Călimănești - Seaca/DJ 703G), măsoară 4 km;
- DF Păușa – Mănăstirea Stănișoara – 7 km lungime;
- Rețeaua stradală orășenească, în lungime totală de 54,481km, dintre care 29,035 km sunt modernizați, cu trotuare și parcări adiacente, astfel:
- Zona Căciulata- Călimănești – Seaca cu un total de 21,386 km, din care 15,024 km cu îmbrăcăminte asfalt;
- Zona Păușa – Jiblea Veche cu un total de 22,351 km, din care 12,579 cu îmbrăcăminte asfalt;
- Zona Jiblea Nouă cu un total de 10,744 km, din care 1,432 km asfalt
Starea de viabilitate a acestor căi rutiere este bună.

6.2 Infrastructură feroviară

Accesul feroviar este asigurat de linia secundară Piatra Olt – Podul Olt, ramificaţie a magistralei feroviare Bucureşti – Sibiu – Arad – Curtici, prin staţiile de cale ferată Călimăneşti, Păuşa şi Turnu. Aceasta traversează orașul Călimănești pe direcția Nord-Sud, pe o lungime de aproximativ 14 km. De la aceste staţii CFR se parcurge traseul rutier DN 7.

Distanţa pe cale ferată, faţă de Bucureşti, este de 293 km până la staţia Călimăneşti.

6.3 Acces aerian

Cel mai apropiat aeroport care poate deservi oraşul Călimăneşti este cel de la Sibiu, situat la 81 km, pe DN 7.

Orașul Călimănești, este o unitate administrativ-teritorială în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale. Este persoană juridica de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Orașul este subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Administraţia publică în Orașul Călimănești se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României. Unitatea administrativ-teritorială este titulară a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acesta este parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. În justiţie, unitatea administrativ-teritoriala este reprezentată de primar.

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în orașul Călimănești sunt consiliul local, ca autoritate deliberativă şi primarul, ca autoritate executivă. Consiliul local şi primarul se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile locale.

Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.

Autoritatea Consiliului Local Călimănești şi a Primarului Orașului Călimănești se exercită pe teritoriul administrativ al Orașului Călimănești.

Consiliul Local Călimănești
Sediul Consiliului Local al Orașului Călimănești se află pe strada Calea lui Traian, nr. 306.
Consiliul Local al Orașului Călimănești s- a constituit prin Hotărârea nr. 3 din data de 29.06.2012.
Consiliul Local al Oraşului Călimănești este format din 15 consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în temeiul art.29 al Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare: La un număr de locuitori între 5.001 și 10.000, numărul de consilieri va fi de 15.

Structură politică a consilierilor aleși în anul 2012 este următoarea:
- P.D.L.: 6 consilieri
- P.N.L.: 3 consilieri (USL)
- P.S.D.: 4 consilieri (USL)
- P.C.: 1 consilier
- U.N.P.R.: 1 consilier

Consiliul Local Călimănești îşi desfăşoară activitatea atât în cadrul şedinţelor în plen, cât şi în cadrul comisiilor de specialitate constituite, dupa cum urmeaza:
1. Comisia pentru programe de dezvoltare economico-socială, buget-finanțe, administrarea domeniului public și privat al localității, agricultură, gospodadrire comunală, protecția mediului, servicii și comerț.
II. Comisia pentru învățământ, culte, sănătate, cultură, protecția socială, activități sportive și de agrement
III. Comisia pentru administrația publică locală, juridică, apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor cetațenilor.

Principalele categorii de atribuţii ale Consiliului Local, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt următoarele:

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului;
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului; `
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetăţeni;
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţionala pe plan intern şi extern.

Primarul Orașului Călimănești
Primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale în orașul Călimănești.
Primarul Oraşului Călimănești îndeplineşte o funcţie de autoritate publica.
Primarul Oraşului Călimănești asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune masurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducatori ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.

Principalele categorii de atribuţii ale Primarului, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administraţia publica locala, republicată, cu modificarile şi completarile ulterioare, sunt urmatoarele:

a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, primarul este ajutat de un viceprimar, ales în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, căruia îi poate delega atribuţiile sale.

Viceprimarul este ales cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, din rândul membrilor acestuia. Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.

Primarul este sprijinit în ducerea la îndeplinire a atribuţiilor sale de secretar şi aparatul de specialitate.

Secretarul Oraşului Călimăneşti este funcţionar public de conducere, verifică şi asigură respectarea legalităţii de către organele administraţiei publice locale, îndeplinind atribuţiile prevăzute de lege sau încredinţate de către Consiliul Local ori de Primar.
Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie Primăria Oraşului Călimăneşti, structură funcţională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

Vineri, 14 Februarie 2020

Capitolul 4 - Populația

Cele mai vechi repere de natură demografică sunt cele consemnate în anul 1734 și atestă existenţa în Călimăneşti a unui număr de 186 de familii. După un secol şi jumătate, respectiv în anul 1893, conform Dicţionarului geografic al judeţului Vâlcea, realizat de Grigore Alexandrescu, localitatea Călimăneşti avea 2088 de locuitori, 497 de case şi 5 cătune, iar ca părţi componente aşezările Călimăneşti, Gura Văii, Seaca, Ţigănia şi Căciulata.

Menţionăm că de comuna Călimăneşti au aparţinut în decursul timpului satele Căciulata, Muiereasca de Sus şi de Jos (până în 1900), Seaca, Gura Văii (alipită în 1868). Satele Jiblea Veche, Jiblea Nouă şi Păuşa, alipite oraşului Călimăneşti în anul 1950 au format anterior, împreună cu satele Păteşti şi Şerbăneşti, comuna Jiblea, care aparţinea judeţului Argeş.

În perioada interbelică populaţia din Călimăneşti înregistra în anul 1924 – 2.724 de locuitori; în anul 1932 – 2.946 de locuitori; în anul 1933 – 3.025 de locuitori; în anul 1934 – 3.075 de locuitori; în 1937 – 2728, iar după alte estimări ceva mai autorizate, 3151 de locuitori. Conform statisticilor oficiale, în timpul recensămintelor din 1930 şi 1948 comuna urbană Călimăneşti avea 2876 şi, respectiv 3329 de locuitori.

Deoarece s-a considerat că este mai util să fie înfăţişată evoluţia demografică de pe întregul teritoriul actual al oraşului, se impune precizarea că, pentru recensămintele din 29 decembrie 1930 şi  24 ianuarie 1948, în cifrele folosite a fost inclusă şi populaţia localităţilor Jiblea Veche, Jiblea Nouă şi Păuşa, chiar dacă acestea nu au fost cuprinse în teritoriul administrativ al localităţii Călimăneşti, decât după reorganizarea administrativ - teritorială din 1950.  Fără această modificare, spre exemplu, s-ar fi vorbit de o creştere de aproape 100% a populaţiei în perioada 1948 – 1956, creştere care s-a datorat în mare măsură efectului reorganizării administrativ-teritoriale din anul 1950 şi nu unui spor demografic.

 Având în vedere artificiul de calcul menţionat anterior, din anul 1930 până în prezent, populaţia care a locuit pe teritoriul actual al oraşului Călimăneşti a înregistrat două creşteri mai importante, respectiv:

  • între recensămintele din 1930 şi 1956 populaţia a crescut cu 32,13%; în această creştere se reflectă sporul demografic ce a urmat celui de-al doilea război mondial, dar trebuie specificat şi faptul că, încă din perioada interbelică, pe fondul dezvoltării staţiunii balneoclimaterice pe teritoriul oraşului Călimăneşti numărul de locuitori a crescut de la an la an;
  • creşterea populaţiei cu 29,19% între recensămintele din 1966 şi 1977, reprezentând un spor numeric de 1360, în principal, ca rezultat al deciziei politice de sporire a natalităţii adoptată de regimul lui Ceauşescu în 1967, prin interzicerea avorturilor.

Comportamentul demografic la nivelul oraşului Călimăneşti, după anul 1990, reflectă în parametrii foarte apropiaţi dinamica demografică din aceeaşi perioadă, înregistrată la nivel naţional. Prin urmare, şi oraşul Călimăneşti se înscrie în coordonatele crizei demografice lente, prognozată la nivel naţional, efectul concret fiind scăderea populaţiei stabile.

Structura actuală a populației

Populația stabilă și distribuția pe sexe:

Anul

2008

2009

2010

2011

2012

2014

Populația stabilă – total, la 1 Ianuarie, din care:

8823

8786

8794

8738

8690

8971

Femei

4523

4525

4533

4503

4475

4641

Bărbați

4300

4261

4261

4235

4215

4330

(sursa INSS – Fișa localității)

       Din datele menționate mai sus se poate vorbi de un echilibru, cu o ușoară predominanță a populației de sex feminin- 51%

Pe grupe de vârsta, populația se prezintă astfel – data valabile pentru 1 Ianuarie, 2014

Grupa de vârstă

Total

Masculin

Feminin

0-4 ani

388

180

208

5-9 ani

417

208

209

10-14 ani

402

204

198

15-19 ani

448

243

205

20-24 ani

630

306

324

25-29 ani

758

372

386

30-34 ani

676

347

329

35-39 ani

727

363

364

40-44 ani

743

357

386

45-49 ani

721

365

356

50-54 ani

596

299

297

55-59 ani

604

305

299

60-64 ani

568

270

298

65-69 ani

385

155

230

70-74 ani

326

145

181

75-79 ani

312

112

200

80-84 ani

163

64

99

85 ani și peste

107

35

72

(sursa INSS – Fișa localității)

Structura populației pe etnii:

Din punct de vedere etnic, populaţia oraşului Călimăneşti, a fost în decursul istoriei şi este şi în prezent omogenă, majoritatea absolută a românilor fiind caracteristica de bază. Prezenţa etniei rome este, conform recensământului din anul 2011, de 3,64%. Ponderea următoare, cu 0,10 %  este reprezentată de etnia maghiară.

  • Români: 6830 (89,6%)
  • Maghiari: 8 (0,10%)
  • Rromi: 430 (5,64%)
  • Germani: 3 (0,04%)
  • Altă etnie: 5 (0,07%)
  • Informație indisponibilă: 346 (4,54%)

Structura populației după religie:

 Sub aspect religios. 85% din populaţia oraşului Călimăneşti s-a declarat la recensământul din anul 2011 ca aparţinând cultului ortodox.

  • Ortodoxă: 7198
  • Romano-catolică: 5
  • Penticostali: 26
  • Greco-catolică: 9
  • Adventistă de ziua a șaptea: 30
  • Informație indisponibilă: 345

Structura fortei de munca la nivelul anului 2002 se prezinta astfel:

Din totalul populației de 8971, populația activă ocupată reprezintă aproximativ 53%.

Total salariaţi, din care (pe domenii de activitate): 2.941 -100%

  • agricultură: 80 - 2,7%
  • industrie (mici întreprinzători): 493 - 16,8%
  • construcţii:200 - 6,8%
  • comerţ: 560 - 19,0
  • transporturi, depozitare, poştă, comunicaţii: 150-  5,1%
  • servicii:90 - 3,1%
  • administraţie publică: 60  -  2,0%
  • învăţământ şi cultură:180  - 6,1%
  • sănătate şi asistenţă socială:  248  - 8,4%
  • turism:  880  - 30,0%
Vineri, 14 Februarie 2020

Capitolul 3 - Istorie

Localitatea Călimăneşti este cunoscută încă din antichitate, găsindu-se pe teritoriul ei urme ale civilizaţiei dacilor. Încă de atunci au fost cunoscute efectele benefice ale apelor termale. În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit Bivolari, sub poalele muntelui sfânt al dacilor, Kogaion (se presupune a fi muntele Cozia de astăzi), cunoscut sub numele de castrul roman “Arutela” - denumire dată în legătură cu denumirea romană a râului Olt - fiind un punct strategic al graniţei Limes Alutanus. Construcţia castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o aşezare rurală bine închegată şi bine dezvoltată pe ambele maluri ale Oltului.

Această obşte sătească se va destrăma în secolul V, fiind împărţită între conducătorii ei, Căliman, Şerban, Stoian şi Bogdan. În aceste părţi se formează noile aşezări, care se numesc Călimăneşti, pe locul actualului oraş, Şerbăneşti, pe dealul de sub Masivul Cozia şi Bogdăneşti la sud de actualul oraş pe malul drept al Oltului.            

Istoria Călimăneştiului este zbuciumată, fiind determinată de imprejurările istorice şi sociale din Evul mediu. Satul lui Căliman a luat fiinţă în jurul mănăstirii Cozia. Surse orale menţionează că mănăstirea Cozia a fost ridicată în apropierea unei alte mănăstiri ridicate de Negru Vodă, care se găseşte la poalele muntelui Basarab, ceva mai la nord de  mănăstirea Cozia.

La mijlocul sec. al XIX-lea, în jurul mănăstirii Cozia se găseau mai multe case mici, satul Cozia. Aceste case coboară pe poalele munţilor până spre apa Oltului. Localitatea sub denumirea Călimăneşti este atestată documentar prima dată la 20 mai 1388 într-un document dat de către domnitorul Mircea cel Bătrân. În acest document se menţionează: „A binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt care a fost mai înainte satul boierului domniei Nan Udobă, pe care cu dragoste şi multă osârdie după voia domniei mele l-a înclinat mai înainte zisei mănăstiri”.

În dezvoltarea ansamblului urban Călimăneşti apele minerale au jucat un rol decisiv.

Varietatea lor din punct de vedere al compoziţiei minerale, compoziţiei chimice (sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, magneziane, iodurate etc.), gradul de mineralizare (oli-gominerale, hipotone, izotone, hipertone), al temperaturii (reci şi termale) – şi efectele lor curative în afecţiunile digestive, renale, metabolice, reumatismale, alergice, dermatologice, au adus, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, notorietatea europeană a staţiunii Călimăneşti, prin medaliile obţinute la Expoziţia Universală de la Viena din 1873 şi prin medalia de aur şi „Diploma de Grand – Prix” obţinute la Bruxelles în anul 1893.

Foarte probabil, în termele romane era utilizată apa termală de la Bivolari, dar, cu certitudine, apele sulfuroase erau cunoscute şi utilizate la începutul secolului al XVI-lea, după cum atestă însemnările de la 1520, ale lui Gavriil Protul de la Sfântul Munte.

La începutul secolului al XIX-lea – conform însemnărilor dr. Ştefan Vasile Episcopescu, (Apele metalice ale României Mari) – “unii ţărani din Călimăneşti, au avut în casele lor, (...) pe Aga Iusuf şi pe Selim Bei din Rusciuc, cărora le făceau băi sulfuroase...”.  Procedura consta în încălzirea cu pietre arse în foc a apei transportate de la pârâul Puturoasa, în butoiaşe de lemn, iar baia se făcea în căzi de lemn şi era urmată de masaje cu uleiuri parfumate. Această modalitate de cură balneară se mai practica încă pe la jumătatea secolului al XX-lea.

Momentele determinante în istoria viitoarei staţiuni le constituie însă, descoperirea şi captarea Izvorului nr. 1 de la Căciulata şi recomandarea dr. Carol Davila, din 27 mai 1855, de a se înfiinţa la Călimăneşti un stabiliment balnear pentru militari.

Izvorul nr. 1 de la Căciulata, exploatat iniţial de călugării cozieni Partenie şi Ghenadie, este menţionat de C. Marcial în „Curierul românesc”, la 1827 şi este cercetat în anul 1828, din porunca domnitorului Grigore Ghica, de dr. Mayer, urmat de dr. Karl Friedrich Siller. În 1830, egumenul cozian, Ghenadie, face primele săpături la izvor şi amenajează câteva cabine rudimentare pentru băi. Lucrările propriu-zise de captare sunt făcute în anul 1854 de Alexandru Golescu Negru, care îl consideră „o comoară, un izvor unic în felul lui” şi îl popularizează cu entuziasm. Nume prestigioase, precum cele ale împăratului Napoleon al III-lea al Franţei, împăratului austro-ungar Franz Joseph, preşedintelui Franţei Emil Loubet, arhiducelui austro-ungar Leopold Salvador ş.a., ţes treptat aureola acestui izvor cu rezultate curative de excepţie, îndeosebi în afecţiunile renale. Începând cu anul 1930, apa de la Căciulata începe să fie îmbuteliată.

Profilarea viitoarei staţiuni are ca repere iniţiale consistente, trasarea şoselei prin centrul staţiunii (aşa cum există ea şi astăzi) şi construirea stabilimentului balnear principal de la Călimăneşti (1881 – 1886), investiţie a Ministerului Domeniilor, care prin remodelarea din anii 1911 – 1912, operă a arhitectului Gheorghe Mandrea, devine palatul emblematic al staţiunii Călimăneşti, cunoscut sub denumirea de Pavilionul Central.

Alte momente importante sunt marcate de:

  • introducerea luminii electrice, în 1890, având ca sursă un motor cu abur, fapt ce înscrie Călimăneştiul în rândul staţiunilor balneoclimaterice din ţară;
  • inaugurarea, în 1902, a căii ferate de pe Valea Oltului, construită de Mihail Râmniceanu, un reputat inginer, membru corespondent al Academiei Române, (edificiul gării din Călimăneşti, finalizat în 1899, este o remarcabilă construcţie amintind de gara din Sinaia);
  • concesionarea staţiunii, în 1910, Societăţii Govora – Călimăneşti, moment de trecere la exploatarea profitabilă a apelor minerale de la Călimăneşti;
  • în 1912 pe insula Ostrov, mica insulă a rîului Olt locuibilă, în cadrul unei păduri seculare se construieşte un casinou în partea de sud, la locul numit “La Vâltoare”, ansamblul fiind completat cu o popicărie şi o scenă pentru spectacole artistice; pe insulă se află schitul Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab; între anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului, insula Ostrov a fost supraînălţată, deasemenea şi schitul;
  • construirea uzinei electrice, în 1913, care înlocuieşte motorul iniţial cu abur;
  • în anul 1924, fondul construit destinat vilegiaturii se întregeşte cu Bazarul şi Teatrul (clădirea în care funcţionează actualmente biblioteca orăşenească), iar în Ostrov se construieşte Cazinoul, astăzi dispărut prin înălţarea Insulei Ostrov, în urma lucrărilor hidrotehnice de pe Olt;
  • declararea Călimăneştiului ca oraş cu statut de comună urbană de categoria a II-a, în 1927;
  • edificiul construit pentru Primărie în 1927, Biserica „Sfinţii Petru şi Pavel”, Casa Parohială, Căminul Cultural, Şcoala generală construită în 1937 şi hala din piaţă, care întregesc imaginea puterii economice la care ajunsese staţiunea înainte de criza economică din 1938 – 1939;
  • amenajarea izvoarelor minerale, a celor două promenade, spre Izvorul nr. 8 (astăzi dezafectată), şi "drumul Geniilor" construit prin pădure, paralel cu şoseaua, în timpul Primului Război Mondial, având ca reper un pod metalic suspendat, precum şi impunătorul pod de piatră care făcea legătura cu Insula Ostrov (completează atmosfera de odinioară a staţiunii Călimăneşti);
  • între anii 1928-1944 se pavează șoseaua din dreptul Primăriei până la Izvorul Căciulata;
  • criza economică din anii 1929-1933  are repercursiuni și asupra activității din Stațiunea Călimănești – Căciulata, dar odata cu ieșirea din criză, afacerile încep să prospere;
  • în 1937 s-a instalat primul telefon. 

3.1 Repere istorice administrative

Prin legea comunală din 1 aprilie 1864 și legea pentru inființarea consiliilor județene din 2 aprilie, 1864, satele erau organizate în comune, în frunte cu un primar şi un consiliu comunal; este şi cazul comunei rurale Călimăneşti, desprinsă de domeniul mănăstirii Cozia după legea secularizării din 1863. De comuna Călimăneşti aparţineau şi satele Căciulata, Muereasca de Sus şi de Jos (până în 1900), Seaca, Gura Văii (alipită în 1868), în timp ce Jiblea şi Păuşa au aparţinut până după primul război mondial judeţului Argeş. În baza legii comunale din 1864, primarul era ales de alegători şi confirmat de prefect. Legea din 1874 dispunea ca primarul să fie desemnat de către prefect, iar cea din 1882 stabilea că primarul se alege de consiliul comunal şi se confirmă de prefect. Legea comunală din 7 mai 1887, cu modificările din 1894 si Legea organizării comunelor rurale si administraţiunea plăşilor din 1 mai 1904 (care a înlocuit Legea din 1887) au venit cu altă soluţie: primarul era ales de către consilieri “dintre membri cu ştiinţă de carte” şi confirmat de prefectul judeţului. Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, făcând acte de administrare propriu-zisă şi acte de poliţie comunală. Primarul era reprezentantul obştii, dar şi al puterii centrale şi, ca atare, după înfiinţarea celor două partide care s-au succedat la guvernarea României până la primul război mondial, liberali şi conservatori, reprezenta la nivelul comunei programul partidului de guvernământ. În îndeplinirea atribuţiunilor sale, era ajutat de membrii consiliului comunal şi de funcţionari, între care principalii erau: notarul, perceptorul, comisarul de poliţie – la nivelul comunei Călimăneşti, rolul acestuia din urmă a crescut pe măsura dezvoltării staţiunii –, şeful postului de jandarmi, medicul de plai, dirigintele poştei. Problemele locale ale primăriei Călimăneştiului au fost complexe datorită dezvoltării staţiunii balneare, a problemelor ridicate de dezvoltarea şi modernizarea acesteia în timp, a faptului că în cea mai mare perioadă a făcut parte din zona de graniţă, ceea ce incumba o serie de obligaţii precise şi, nu în ultimul rând, faptului că, vreo două decenii după reforma agrară din 1864, a fost confruntată cu numeroasele probleme ridicate de ţăranii care au intrat sau nu au intrat în legea de împroprietărire, de foştii proprietari şi de arendaşi.

La câţiva ani după reforma agrară, în 1869, documentele consemnează existenţa în Călimăneşti, Căciulata şi Seaca a unui număr de 300 de case, a unei biserici şi a unei case de primării .

În anul 1900, s-a produs o nouă reorganizare administrativ-teritorială a ţării.  Conform noii împărţiri administrative, plaiul Cozia, cu reşedinţa în comuna Călimăneşti, cuprindea 10 comune cu 32 de sate, comuna Călimăneşti rămânând cu satele Căciulata, Gura Văii şi Seaca; Muereasca de Sus, Muereasca de Jos şi “cătunul Hotarele de la comuna Călimăneşti” au format comuna Muereasca de Jos. Criteriile care au stat la baza noii organizări au fost: o comună nu putea avea mai puţin de 200 de contribuabili, distanţele între cătune şi reşedinţa comunei nu puteau depăşi 6 km, noua comună trebuia să dispună de cel puţin 5-6.000 lei venit anual, din care trebuia să întreţina şi serviciul jandarmeriei rurale comunale. Călimăneştiul, cu cele trei sate, avea în jur de 600 contribuabili . La 1 aprilie 1906, satul Gura Văii a fost şi el alipit comunei Bujoreni-Bogdăneşti, iar cercul comunal, format până atunci doar din comuna Călimăneşti, a fost extins prin cuprinderea şi a comunelor Bujoreni-Bogdăneşti şi a celor două Muereasca, reşedinţa aflându-se în Bujoreni-Bogdăneşti.

Statutul administrativ al localităţii Călimăneşti a evoluat de la statutul de comună rurală, staţiune balneo-climaterică, la acela de comună urbană de categoria a II-a, pe care l-a primit în 1927, prin aplicarea legii de organizare administrativ-teritorială din 1925. Potrivit legii, acest statut se acorda aşezărilor rurale evoluate, care se aflau în stadiul tranzitoriu de la sat la oraş. Împreună cu Băile Govora, Băile Olăneşti, Drăgăşani şi Ocnele Mari, Călimăneştii intrau într-o reţea de centre urbane acceptabilă pentru judeţul Vâlcea, având în vedere că în 25 de judeţe nu exista un asemenea sistem urban.

La 1 ianuarie 1930, aşezarea a fost declarată oraş. În acest context şi având în vedere prevederile legii pentru organizarea recensământului general din 29 decembrie 1930, Comisia interimară a decis să acorde denumiri străzilor şi numere caselor din Călimăneşti. Astfel, Călimăneştii şi aşezările aparţinătoare Căciulata, Seaca, Ţigănia au fost împărţite în 17 străzi, cu o lungime totală de 20,9 km şi având o lărgime de la 6 la 26 m. Cea mai importantă era Calea Traian, care coincidea cu şoseaua naţională, pe o lungime de 3,6 km şi avea 305 clădiri construite pe ambele părţi. Urma bulevardul Mircea Basarab „cuprinzând sectorul Cozia-Căciulata de la cantonul Lotrişoara pe şoseaua naţională spre miazăzi şi se sfârşeşte la punctul Sfrengheş-vila Cincu”. Strada avea o lungime de 6 km, dar numai 83 de clădiri. Celelalte străzi purtau numele membrilor familiei regale, ale unor personalităţi istorice (M. Kogălniceanu, V. Alecsandri), al unui om politic în viaţă (Ion Mihalache) şi al unei personalităţi locale (dr.Botescu).

Comuna şi apoi oraşul Călimăneşti a făcut parte din plasa Cozia şi apoi din plasa Râmnicu-Vâlcea. În 1936, prin legea din 27 martie s-a dat o nouă formulare statutului administrativ al staţiunilor balneo-climaterice. Din 1932, oraşul a fost cooptat şi în Uniunea Oraşelor din România.

Reorganizarea administrativ-economică din 15-17 mai 1950, incadrează orașul Călimănești în raionul Loviștea, care cuprindea 10 comune și 1 oraș, Călimăneștiul.

În 1956 are loc o nouă reorganizare administrativă, Călimăneștiul este incadrat în raionul Rm. Vâlcea, împreună cu alte 5 orașe și 27 comune.

Din 24 septembrie 1960, din cele 18 regiuni ale țării rămân 16. Regiunea Pitești devine Argeș, cuprinzând 11 raioane. Călimăneștiul rămâne mai departe în componența raionului Rm. Vâlcea. În 1968 este reînființat județul Vâlcea.

Perioada 1950-1980 a reprezentat un segment de timp în care s-a impus o dezvoltare pe multiple planuri a ceea ce astăzi alcătuieşte complexul balnear şi turistic Călimăneşti-Căciulata. Astfel, încă din 1957, lua fiinţă, în Căciulata, sanatoriul pentru copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, pentru tratarea afecţiunilor hepatice. În 1964, autorităţile  au identificat soluţia potrivită pentru ca aceşti copii sanatorizaţi să nu întrerupă procesul educativ, astfel încât a fost organizată şi şcoala sanatorială pentru deservirea procesului amintit. Tot în 1957 lua fiinţă Sanatoriul de silicoză, singurul din ţară, pentru muncitorii care lucrau în carierele de piatră şi minele de cărbuni, într-o perioadă în care incidenţa acestei boli era crescută. Deceniul 1970-1980 a fost momentul de apariţie a unor noi complexe balneare. Ca urmare a iniţiativei Ministerului Turismului, la 29 decembrie 1971 a fost inaugurat hotelul Vâlcea, prevăzut cu un număr de 240 de paturi, o cantină şi baza de tratament cu următoarele secţii: băi minerale cu sulf, bazin cu apă sulfuroasă, aerosol etc. Un an mai târziu, Uniunea Generală a Sindicatelor din România a construit complexul turistic cu 500 de paturi, inaugurat la 12 februarie 1972. În luna aprilie a aceluiaşi an, se puneau temeliile complexului balnear de la Cozia, având în componenţă 3 hoteluri şi o bază modernă de tratament. În aceste condiţii, creşte şi numărul turiştilor, atât români, cât şi străini.

În perioada 1976-1980 s-au intensificat acţiunile edilitare pentru extinderea staţiunii Cozia, astfel încât, la 28 iunie 1976, era inaugurat hotelul Cozia, iar la 2 decembrie 1979, hotelul Oltul. Fiecare locaţie avea câte 400 de locuri de cazare şi, deopotrivă, restaurant, săli de conferinţe, o bază sportivă etc. Astfel, saltul economic al staţiunii era vizibil în creşterea numărului de locuri de cazare: de la 1.200 la 1945, la 3.500 în 1977, în vilele şi hotelurile staţiunii. Se mai adaugă, tot pentru această perioadă, încă 400 de locuri în hanuri, cabane şi popasuri turistice. La sfârşitul anilor ’70 staţiunea beneficia de încălzire centrală în proporţie de peste 85%.  Ridicându-se la standardele economice şi de exigenţă turistică, pentru perioada discutată, staţiunea Călimăneşti a fost introdusă în circuitul turistic internaţional. În 1975, se înfiinţa secţia clinică de geriatrie a Institutului naţional de geriatrie şi gerontologie din Bucureşti, care a funcţionat mai întâi la hotelul Vâlcea din Căciulata, iar începând cu anul 1977 a funcţionat la hotelul Căciulata de la Cozia. Tratamentele geriatrice se caracterizau în principal pe proceduri de aero- şi helioterapie, kinetoterapie, cure de ape minerale şi administrare de aerosoli.

Între 1981 şi 1986, autorităţile comuniste au iniţiat reparaţii capitale la Pavilionul central şi la baza de tratament din Călimăneşti. Din 1986, Pavilionul central devine Hotelul Central.

Eforturile organizatorice au dus la extinderea capacităţii de rezervoare şi de forare. Au fost date la iveală izvoarele 4, 5, 14, sonda 1005 la Călimăneşti, 1 şi 2 la Păuşa, sondele 1002, 1004 şi sondele 1, 2, 3, 4 la Cozia. Creşterea prestigiului staţiunii, a potenţialului său de vindecare, a dus la creşterea, de la an la an, a celor veniţi la odihnă şi tratament.

 

Stema orașului Călimănești a fost adoptată prin H.G. nr. 792/27.09.1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 12 Octombrie 1999, Anexa 4.

Descrierea și semnificațiile elementelor însumate ale stemei orașului:

  1. Stema se compune dintr-un scut tripartit în furcă răsturnată; în primul cartier, pe câmp de azur, o construcție religioasă cu o turlă în vârful căreia se află o cruce cu trei brațe orizontale, de argint; în al doilea cartier, pe câmp roșu, o acvilă bicefală de aur; în cartierul trei, pe argint, este reprezentat simbolul izvoarelor minerale, redat cromatic albastru; scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din trei turnuri crenelate;
  1. Semnificația elementelor însumate: construcția relogioasă este Mânăstirea Cozia, monument reprezentativ al arhitecturii medievale românești; acvila bicefală, care amintește de personalitatea lui Mircea cel Bătrân, relevă relațiile Tării Românești cu Imperiul Bizantin, de unde provine acest însemn; însemnul apelor minerale definește localitatea ca fiind stațiune balneoclimaterică.

Stema Orașului Călimănești poate fi folosită pentru:

  • Antetul Primăriei Orașului Călimănești, folosit în corespondență;
  • Materiale promoționale;

Stema Orașului Călimănești poate fi folosită de alte instituții numai cu aprobarea Primarului orașului.

Prin adresa înregistrată la Consiliul Judeţean Vâlcea cu nr. 15664 din 15.10.2019, Asocierea S.C. AVENSA CONSULTING S.R.L. - S.C. AGRAFICS COMMUNICATION SRL a înaintat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Serviciului Public de Salubrizare din Judeţul Vâlcea, revizuit ca urmare a modificărilor legislative în vigoare.

Atașat, în format electronic documentul menţionat în vederea analizării.

Luni, 14 Octombrie 2019

Capitolul 2 - Așezare Geografică

2.1 Delimitare teritorială

Teritoriul administrativ al Orașului Călimăneşti este situat în partea de nord-est  a  judeţului Vâlcea,  la poalele Carpaţilor Meridionali, de o parte şi de alta a râului Olt, 18 km distantă de municipiul reședintă de județ, Rm. Vâlcea, si 81  km distantă de Sibiu.

Este poziționat în cea mai mare parte într-o arie depresionară submontană a Subcarpaților Getici, la o altitudine medie ce variază de la 260 m în vatra localității, la aproape 1400 m spre limita de nord-vest (Munții Căpătânii), dar urcă și pe versanții sudici ai Munților Cozia (1668 m) și Căpățânii. Stațiunea este situată la intrarea în spectaculosul defileu al Oltului și adiacent Masivului Cozia, al cărui vârf principal domină zona cu înalțimea lui, fapt care i-a sporit atractivitatea și a impulsionat dezvoltarea turistică.

Suprafaţa orașului Călimănești este repartizată astfel:

  1. Suprafaţă agricolă = 2 040 ha, din care :
    • arabil = 525 ha;
    • păşuni = 917 ha;
    • fâneţe = 354 ha;
    • vii şi pepiniere viticole = 13 ha;
    • livezi şi pepiniere pomicole = 231 ha.
  2. Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră = 712 ha;
  3. Terenuri cu ape şi bălţi = 145 ha;
  4. Căi de comunicaţii = 101 ha;
  5. Terenuri ocupate cu construcţii şi curţi = 208 ha;
  6. Terenuri degradate şi neproductive = 247 ha;

Terenuri neagricole total                                      =   8.413 ha.

Terenuri total                                                       = 10.453 ha

Coordonate: 45° 14’ Nord 24° 20’ Est, 280 m înălţime

2.2 Relieful

Din punct de vedere al formelor de relief, teritoriul Orașului Călimănești e caracterizat de existența a patru elemente geografice/geologice definitorii: Munții Căpățânii, Munții Cozia, arealul subcarpatic și Defileul Oltului.

Masivul Cozia se ridică abrupt pe partea stângă a Oltului și este alcătuit din culmi ce se desprind aproape radial din Vârful Cozia, separate de văi adânci, împădurite, având aspectul unui monolit piramidal, bine conturat în peisajul montan al grupei Făgăraș, căreia îi aparține. Deși ocupă o suprafață destul de restrânsă (circa 77 km²), Masivul Cozia se impune sub raport fizico-geografic, geologic și turistic, prin elemente geomorfologice, hidrologice, peisagistice și o biodiversitate deosebit de spectaculoasa, motiv pentru care a fost declarat arie protejată, fiind instituit, prin HG nr. 5/2000, statutul de Parc Național. În cuprinsul Parcului Național au fost incluse și o parte a Munților Căpățânii, denumită Narățul și Masivul Doabra din Munții Lotrului, constituind împreună unitatea ecologică a Parcului Național Cozia.

Munții Căpățânii participă la alcătuirea teritoriului administrativ al orașului cu o suprafață restrânsa, situată în extremitatea estică a acestora, inclusă în cea mai mare parte în Parcul Național Cozia. Deși nu sunt la fel de înalți ca și Cozia, sunt impresionanți prin versanții abrupți care se ridică deasupra defileului, sau atractivi prin culmile domoale, bine  împădurite, așa cum apar în zona stațiunii.

Depresiunea Subcarpatică Jiblea-Călimănești (Subcarpații Vâlcii) este așezată în aria piemontană a munților Cozia și Căpățânii/Plaiul Frăsinet. Se caracterizează printr-un relief de dealuri, prelungire a plaiurilor montane, separate de mici cursuri de ape care coboară din munti și de o vegetație pomicolă abundentă.

 2.3 Clima

Intravilanul orașului se situează la poalele munților Cozia și Căpătânii, la o altitudine cuprinsă intre 260-300 m, de o parte și de alta a râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu. Prin urmare climatul localității este unul de depresiune submontană, moderat, de adăpost, cu slabe influențe generate de culoarul Oltului și de orientarea lui geografică. Elementele climatice nu prezintă valori excesive. Media anuală este de 9,7 grade Celsius, temperatura medie a lunii iulie fiind de 19 grade Celsius, iar a lunii ianuarie de -1,5 grade Celsius. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 750-800 mm, durata de strălucire a soarelui este de 110 zile, iar umiditatea relativă a anului este cuprinsă între 60-80%. Localitatea aflându-se la adăpostul natural al munților și al dealurilor subcarpatice, climatul este deosebit de favorabil curei balneare, neavând variații bruște de temperatura și umiditate.

2.4 Reteaua Hidrografică

Principalul curs de apă îl constituie râul Olt căruia i se adaugă izvoarele care fac faimă staţiunii. Acesta colectează toate pâraiele care își au obârșia în masivele montane adiacente. Afluenții principali sunt pârâul Lotrișor, pe malul drept și pâraiele Păușa și Coisca pe malul stâng. Văile Puturoasa, Postei, Căciulata, Rostea, Cărpănoasa, pe malul drept și Valea Satului pe malul stâng, au un caracter torențial, debitul lor devenind mai important numai în urma ploilor puternice sau a topirii zăpezilor.

În drumul pe care îl parcurge, separând cele două grupe montane ale Carpaților Meridionali (Făgăraș și Parâng), cu direcția de curgere nord-sud, Oltul și-a modelat unul din cele mai frumoase și mai lungi defilee de pe râurile interioare ale României - 47 km.

2.5 Flora și fauna

Vegetația este în directă legătură cu altitudinea și anume, predomină cea forestieră la peste 600 m și pășunile/fâneață în alternanță cu livezi pomicole, la altitudini mai mici. Arealul forestier acoperă peste 73% din totalul teritoriului administrativ al orașului, factor favorizant pentru dezvoltarea turistică a zonei.  Pășunile și fânețele nu au extindere mare în arealul montan, se întâlnesc doar suprafețe mici rezultate prin defrișări. Sub aspect floristic, zona montană prezintă o diversitate remarcabilă datorită particularităților microclimatice. Floarea de colț, laleaua pestriță, iedera albă, crinul galben de pădure, trandafirul de Cozia, garofița, bărbușoara sunt doar câteva dintre curiozitățile biodiversității care au impus instituirea statutului de Parc Național.

În spațiul extramontan al localității terenul arabil este redus ca suprafață și este ocupat cu culturi agricole, iar livezile pomicole și fânețele îmbogățesc peisajul local, completând în mod armonios covorul vegetal.

Fauna este cea specifică zonei montane, din care nu lipsesc speciile cu valoare cinegetică (capra neagră, căpriorul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul, cocoșul de pădure), iar în apele Oltului și în pâraiele reci de munte există condiții prielnice pentru păstrăv, crap, zglăvoc, boiștean.

2.6 Natura protejată

Bogăția ecositemelor naturale, nealterate în timp de activitățile antropice, a necesitat măsuri speciale de protecție și conservare, impuse în cadru legislativ prin instituirea de arie protejată.

Prin Legea nr.5/2000, privind Planul de amenajare a teritoriului național- secțiunea zone protejate, a fost declarat Parcul Național Cozia, cu o suprafață de 17.000 ha, care include între limitele sale Masivul Cozia, o parte a Munților Căpățânii – denumită Narățul și Doabra din Munții Lotrului, aflată în totalitate pe teritoriul județului Vâlcea. Elementele naturale cu valoare deosebită sub aspect geologic, fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic și peisagistic, oferă posibilitatea desfășurării unor activități complexe (educative, ecoturistice, de recreere și de cercetare științifică), contribuind la diversificarea ofertei turistice a stațiunii.

2.7 Localități componente

Orașul Călimănești este compus din șase localități: Călimănești, Căciulata, Seaca – pe malul drept al Oltului și Jiblea Veche, Jiblea Nouă și Păușa – pe malul stâng al Oltului.

Căciulata -  este situată în partea de nord a orașului Călimănești, la +2 km distanta de centrul acestuia, parte componentă a Stațiunii turistice de interes național si balneoclimatică de interes general, Călimănești - Căciulata.

Jiblea Veche -  Localitatea este situată pe malul stâng la Oltului, 1 km distanță de centrul orașului, în partea de est. Parcelarea localității se deosebește de parcelarea din Călimăneşti,  având parcele cu dimensiunea frontului mai mare şi construcţii care ocupă o parte din frontul parcelei.

Jiblea Nouă - Această localitate a oraşului Călimăneşti, este situată la  sud-est de centrul oraşului,  la o distantă de 3 km de acesta.  A fost înfiinţată în anul 1896 printr-o lege dată de Carol I. pentru însurăţeii de pe valea Topologului. Satul a fost înzestrat cu un teren arabil în platoul Carpanoasa, precum şi un teren pentru construcţia bisericii în mijlocul satului. Între 1956-1960 s-a construit şi s-a dat în folosinţă căminul cultural.

Păuşa- Localitate componentă a oraşului Călimăneşti, aflată la o distanță de 2 km de centrul orașului,  pe malul stâng al Oltului, în dreptul localității Căciulata, de care este legată printr-un pod de beton, chiar la gura văii cu acelaşi nume.

Seaca- Localitate componentă a orașului Călimăneşti, situată  pe malul drept al Oltului,  de o parte și de alta a DN 7(E81), la 3 km sud de centrul orașului Călimăneşti.      

    Localitățile componente Călimănești- Căciulata dispun de resurse de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de factori climatici benefici şi de condiţii de asigurare a menţinerii şi ameliorării sănătăţii şi capacităţii de muncă, precum şi a odihnei şi reconfortării, formează împreună Stațiunea Călimănești – Căciulata, atestată, la solicitatrea Consiliului Local, astfel:

  • H.G. nr. 1122/2002 – atestată ca Stațiune turistică de interes național
  • H.G. nr. 852/2008 – re-atestată ca Stațiune turistică de interes național
  • H.G. nr. 1016/2011- acordat statutul de Stațiune balneoclimatică

Orașul Călimănești se învecinează:

  • la nord cu oraşul Brezoi;
  • la est cu comuna Sălătrucel;
  • la vest cu comuna Muiereasca;
  • la sud-est cu comuna Dăeşti, sud cu comuna Bujoreni;
  • nord-vest cu staţiunea Băile Olăneşti.

UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA Oras Calimanesti, în calitate de Beneficiar, implementează proiectul  “Cresterea Eficientei Energetice In Cladirea Gradinitei Cu Program Prelungit - Calimanesti”, cod MySMIS 125274, finanțat prin Regio - Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 3: ” Sprijinirea tranzitiei catre o economie cu emisii scazute de carbon”, Prioritatea de investiţii 3.1: “Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor’’.

Obiectivul general al proiectului/Scopul proiectului

Obiectivul general al Programului Operational Regional 2014-2020 il reprezinta cresterea competitivitatii economice si imbunatatirea conditiilor de viata ale comunitatilor locale si regionale prin spijinirea dezvoltarii mediului de afaceri, a conditiilor infrastructurale si serviciilor, care sa asigure si dezvoltare sustenabila a regiunilor, capabile sa gestioneze in mod eficient resursele, sa valorifice potentialul lor de inovare si asimilare a progresului tehnologic.

Obiectivul general al investitiei propuse:

Investitia propusa se incadreaza in obiectivul tematic urmarit in cadrul Programului Operational Regional 2014-2020 Axa Prioritara 3 si anume tranzitia catre o economie cu emisii scazute de carbon. Actiunile ce se vor intreprinde urmaresc indeaproape obiectivul specific al Prioritatii de investitii 3.1. B Cladiri Publice, respectiv sprijinirea eficientei energetice si agestionarii energiei si a utilizarii energiei din surse regenerabile in cladirile publice.

Obiectivele urmarite prin realizarea proiectului sunt:

  • Imbunatatirea capacitatii de izolare termica a peretilor exteriori ai cladirii;
  • Eliminarea problemelor legate de gradul avansat de degradare al acoperisului si a tamplariei exterioare si interioare
  • Imbunatatirea confortului termic in interiorul cladirii si reducerea emisiilor de carbon prin utilizarea de surse de energie regenerabila.

Obiectivele specifice ale proiectului

  1. Scaderea anuala estimata a gazelor cu efect de sera este de 71,84 tone de CO2
  2. Scaderea consumului anual de energie finala(din surse neregenerabile) este de 16,93 tep
  3. Scaderea consumului anual specific de energie primara (din surse neregenerabile) total este de 484,27 kWh/m2/an, din care: pentru incalzire/racire este de 258,71 kWh/m2/an

Rezultate asteptate:

Nivel anual estimat al gazelor cu efect de sera (tone de CO2):10.96

Consumul anual de energie primara (kWh/an): 84950.26

Consumul anual de energie finala in cladirea publica (utilizand surse neregenerabile) (tep): 3.95

Consumul anual specific de energie primara (utilizând surse neregenerabile) (kWh/mp/an) total: 91.66, din care:

pentru incalzire/racire: 91.66

Consumul anual de energie primara utilizând surse regenerabile (kWh/an) total: 34259.36 (40,33% din consumul anual de energie primara), din care:

pentru incalzire/racire: 24343.64

pentru preparare apa calda de consum: 1996.98

electric: 9918.75

Contractul de finanțare a fost încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administraţiei Publice în calitate de Autoritate de Management și cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, în calitate de Organism Intermediar la data de 04.03.2019.

Proiectul se derulează în Orasul Calimanesti, Județul Valcea, str. Tudor Vladimirescu, nr.28, în perioada de implementare 01.05.2017-30.11.2021, conform contractului de finanțare şi are o valoare totală de 1.375.673,82 lei, din care:

  • finanțarea nerambursabilă din FEDR este de 1.169.322,77 lei;
  • finanțarea nerambursabilă din bugetul național este de 178.837,57 lei;
  • cofinanțarea eligibilă a beneficiarului este de 27.513,48 lei.

Date de contact:

Scarlea Adriana, manager de proiect, Tel: 0250750080, E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi

www.fonduri-ue.ro, www.inforegio.ro, facebook.com/inforegio.ro.

 

În conformitate cu prevederile Caietului de sarcini privind vânzarea imobilelor – terenuri situate în intravilanul orașului Călimănești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Călimăneşti nr. 52/27.06.2019, Primăria oraşului Călimăneşti organizează în data de 19 iulie 2019, ora 12:00, respectiv 24 iulie 2019 ora 12:00, la sediul din oraşul Călimăneşti, strada Calea lui Traian, nr. 380, sala de şedinţă, licitaţie publică cu strigare privind vânzarea imobilelor - terenuri în suprafață masurată totală de 1070 mp situate în intravilanul orașului Calimanești – punct “Paușa”, județul Vâlcea, respectiv:

  • 156 mp identificat prin numar cadastral 36438 și înscris în cartea funciară nr. 36438 a localitătii Călimănești;
  • 35 mp identificat prin numar cadastral 37894 și înscris în cartea funciară nr. 37894 a localității Călimănești;
  • 217 mp identificat prin numar cadastral 36436 și înscris în cartea funciara nr. 36436 a localității Calimanești;
  • 242 mp identificat prin numar cadastral 36435 și înscris în cartea funciară nr. 36435 a localității Călimănești;
  • 234 mp identificat prin numar cadastral 36434 și înscris în cartea funciară nr. 36434 a localității Călimănești;
  • 186 mp identificat prin numar cadastral 37907 și înscris în cartea funciara nr. 37907 a localității Călimănești.

Preţul de pornire la licitaţie este: de 8.500 euro, fără TVA, stabilit conform Hotărârii Consiliului Local Călimăneşti nr 52/27.06.2019.

Taxa de participare la licitaţie este de 50 lei şi se achită în numerar la casieria instituţiei sau prin virament bancar la Trezoreria Râmnicu Vâlcea în contul RO14TREZ67121360250XXXXX şi este nerambursanilă.

Garanţia de participare este de 1000 lei şi va fi depusă de către ofertanţi prin virament bancar la Trezoreria Râmnicu Vâlcea în contul RO16TREZ6715006XXX008608 sau în numerar la casieria instituţiei.

Caietul de sarcini privind vânzarea imobilelor – teren situate în intravilanul orașului Calimanești - punct “Paușa”, județul Vâlcea şi documetaţia în vederea participării la licitaţia publică cu strigare vor fi distrubuite contra cost participanţilor la licitaţie, la preţul de 10 lei inclusiv TVA., preţul putând fi achitat fie în numerar la casieria instituţiei sau prin virament bancar la Trezoreria Râmnicu Vâlcea în contul RO14TREZ67121360250XXXXX şi este nerambursabil.

Documentele privind participarea la licitaţia publică cu strigare sunt cuprinse în Caietul de sarcini privind vânzarea imobilelor – terenuri situate în intravilanul orașului Calimanești - punct “Paușa”, județul Vâlcea aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Călimăneşti nr. 52/27.06.2019 şi se vor depune la Registratura Primăriei Oraşului Călimăneşti, într-un plic sigilat pe care va fi scrisă denumirea licitaţiei, până la data de 18 iulie 2019, ora 12:00, respectiv 23 iulie 2019, ora 12:00.

Informaţii suplimentare se pot obţine de la sediul Primăriei oraşului Călimăneşti – Logăscu Liana, consilier superior – sau la numărul de telefon 0250/750080.

Pagina 2 din 12